Geamuri sparte – nsângerate
Aleilor fierbinți le-au scris în scrisori
Un țipăt lung și răsucit
la spate.
Cu stare, prin formă,
Cu sânge, prin nori…
Despre tine și ei,
noi și albastrul.
Anonimi pe alei cu zimti,
Ne umbla prin suflet liane.
Nici unici, nici singuri, nici copti, nici albastri.
Tacerea dezlantuita vegetal in pasi de dans fara muzica.
Flori și fluturi, gânduri, muguri,
Lună, stele și alte neamuri,
Pripășite într-o clipă.
Somn.
Suntem mici, mulți și invizibili.
Frunze transparente în copaci fără formă.
Ne adie vânturile să ne putem ascunde
durerile prin scorburi de cleștar.
Simplu.
Un singur da sau un singur nu.
Cu atât de multe detalii…
Lumea noastră-i un geam transparent
cu atât de puține cuvinte…
Suntem albi, pierduți
în atât de multe dorințe…
Am rătăcit copilul din mine și am uitat să-l caut.